In Tara Barsei, nu departe de Brasov, in satul Prejmer de astazi, a fost ridicata prin secolele XIV-XV o puternica cetate.

Sortita sa primeasca cea dintai loviturile invaziilor venite prin pasul Buzau, cetatea, cladita in forma de cerc, avea ziduri groase de 3-4 metri si inalte de 12 metri, bastioane, porti de fier si poduri mobile.

Un drum de straja folosea pentru aprovizionarea luptatorilor de pe creneluri. In afara gurilor de foc fixate in ziduri, in cetate se afla un dispozitiv de lupta neobisnuit: vestita orga a mortii.

Formata din mai multe arme asezate la un loc, care trageau toate deodata, aceasta sadea panica in randurile dusmanului carora le cauza grele pierderi. Cetatea era imprejmuita cu santuri adanci, care, in caz de primejdie, erau umplute cu

apa.

In partea interioara a zidurilor, camarutele asezate ca niste faguri adaposteau pe cei asediati in cetate. In mijlocul cetatii se inalta o biserica, una dintre cele mai vechi din Transilvania, de o constructie aparte.

Sursa: www.brasov.ro



Prejmerul, ras de pe faţa pământului

În 1335, tătarii au ars Prejmerul şi au asediat Râşnovul, „trăgând un şanţ mare între Râşnov şi Vulcan, lângă Bârsa”. Cronica lui Joseph Teutsch arată că în Ţara Bârsei au fost dărâmate castelele „cu excepţia cetăţilor Braşov şi Râşnov,

iar oamenii au fost prinşi şi jefuiţi”.

cetatea prejmeruluiDupă 10 ani, tătarii au devastat din nou Ţara Bârsei. Preotul Th. Tartler din Prejmer susţine că în această invazie, episcopia Milcovului, „sub care stăteau şi bârsenii”, a fost exterminată de tătari. Potrivit

tradiţiei locale din Prejmer, de acum prejmerenii şi ceilalţi locuitori din Ţara Bârsei şi-au ridicat fortificaţiile în jurul bisericilor.

„Se spune că denumirea germană a Prejmerului, «Tartlau», ar însemna «Tartar-Au» (Lunca Tătarilor), deoarece pe aici le-a fost la îndemână tătarilor să năvălească pentru prima oară în Ţara Bârsei şi tot pe aici obişnuiau să revină

acasă”, precizează Nicolae Pepene.

Sașii au încercat să se opună Porții Otomane

În anul 1605, în timpul răscoalei împotriva trupelor imperiale, saşii braşoveni au fost de partea austriecilor şi au refuzat să-l recunoască pe Ştefan Bocskay ca principe al Transilvaniei. Însă răsculaţii erau susţinuţi de Înalta Poartă

otomană şi Ieremia Movilă, domnul Moldovei. Drept pedeapsă, la 19 iulie 1605, beglerbegul Ali Paşa cu 12 000 soldaţi, turci şi tătari, s-a aşezat pe hotarul Prejmerului. O delegaţie a braşovenilor l-a rugat să le cruţe ţara. În final, cu

inamicul lângă zidurile oraşului, braşovenii au jurat credinţă lui Bocskay.

Pentru a-l pedepsi pe principele Gheorghe Rákóczi al II-lea, care s-a opus mazilirii şi a continuat politica antiotomană, în anul 1658 sultanul a trimis în Transilvania o armată compusă din tătari, turci, cazaci şi moldoveni.

Georg Kraus povesteşte în Cronica Transilvaniei: „Trebuie ştiut că puternicul împărat turc poruncise, potrivit numeroaselor sale ameninţări, hanului tătarilor, Mehmed Ghirai, apoi paşii din Silistra, voievodului moldovean şi celui al

Ţării Româneşti, să năvălească în Transilvania şi s-o nimicească. În ziua de 5 august ei au năvălit în Transilvania cu o putere armată de vreo două sute de mii de oameni prin Valea Buzăului, au pustiit prin prădăciuni, pârjol şi omoruri

cele Trei Scaune şi Ţara Bârsei, astfel încât nici un sat n-a rămas nevătămat, ci toate au fost făcute scrum. Îndeosebi comuna şi cetatea Ghimbav au fost nimicite şi dărâmate până la temelie, toţi oamenii au fost prinşi şi ucişi, de mai

mare jalea”.

Sursa: adevarul.ro


Biserica Evanghelică şi Cetatea Ţărănească, ansamblu arhitectural în patrimoniul UNESCO, amplasat în centrul aşezării care particularizează puternic peisajul fiind o adevărată emblemă. Cavalerii teutoni au început construcţia Bisericii

în secolul al XIII-lea, iar zidurile Cetăţii au fost ridicate în secolul al XV-lea de către locuitorii germani.

Arhitectura specifică aşezărilor germane este bine reprezentată în localitate de aspectul caselor care păstrează aceste caracteristici, unele dintre ele fiind înscrise pe lista monumentelor istorice.Pe drumul ce leagă Braşovul de Pasul

Buzăului, în centrul comunei Prejmer, se află Cetatea Ţărănească, una dintre cele mai puternice fortificaţii feudale din Ţara Bârsei. Construcţia cetăţii fortificate a început în 1427, aceasta fiind zidită în jurul bisericii (1250) şi

s-a terminat în secolul al XVI-lea. A fost concepută spre a servi de refugiu şi apărare pentru populaţia satului pe timp de război.

Cetatea are două incinte. Cea principală, de formă circulară, are diametrul de circa 80 m şi a fost ridicată după 1427. Aceasta înconjoară cu un zid de o grosime impresionantă, respectiv de 3-4 m. Pe zid se află, la cca 12 m înălţime,

drumul de strajă. O a doua incintă, mai mică decât cealaltă, este alipită gangului boltit al porţii de intrare.Gangul este prevăzut cu arce puternice, are o lungime de 50 m şi o funcţie de apărare precisă asigurată de un grătar din lemn

întărit cu benzi din fier ascuţite la partea de jos. Acesta era coborât în momentul în care avangarda duşmanilor spărgea poarta de intrare şi pătrundea în incinta cetăţii. Coborâtă fulgerător, izola avangarda asediatorilor de grosul

oştirii.

Zidul incintei principale este întărit la exterior prin câteva bastioane de formă aproximativ cilindrică. La interior este căptuşit cu 275 de cămări dispuse pe trei şi patru niveluri, legate între ele prin scări de lemn. Pe vremuri, în

aceste cămări se păstrau proviziile locuitorilor satului (fiecare familie avea cămara sa proprie), care se refugiau in incinta Cetăţii în timpul asediilor. De asemenea, zidurile incintei principale circulare erau prevăzute cu guri de

tragere păstrate până astăzi, prin care sătenii se puteau apăra ţintind cu arcuri, iar mai târziu, cu arme de foc. In Cetatea Prejmerului s-a păstrat şi o originală orgă a morţii - dispozitiv care declanşa simultan mai multe archebuze,

stârnind panică în rândul asediatorilor (reamenajată în secolele XVI-XVII).

Intreaga Cetate îşi desfăşoară zidurile într-o ordine orizontală şi cu greu se poate ghici din afară cât de solid este organizat sistemul defensiv interior. Zidurile principale sunt protejate de un zid-scut şi de un şanţ cu apă (care

astazi nu mai exista), flancarea fiind asigurată de patru bastioane de artilerie.
în ansamblul lor, amenajările defensive de la Prejmer reprezintă cea mai puternică cetate ţărănească fortificată construită de coloniştii saşi în Transilvania.

Program de vizitare

1 Mai – 1 Noiembrie

MARȚI – VINERI 9.00 – 17.00

SÂMBĂTĂ – 9.00 - 15.00

DUMINICĂ și LUNI - ÎNCHIS



1 Noiembrie – 1 Mai

MARȚI - SÂMBĂTĂ 9.00 – 15.00

DUMINICĂ și LUNI - ÎNCHIS


Taxă de vizitare

8 lei – ADULȚI

4 lei – ELEVI/STUDENȚI


Sursa: e-primarii.ro




Tartlau – Prázsmár – Prejmer este situat la 15 km nord-est de Brașov, pe cursul din Transilvania a Oltului. Într-un document emis în 1211 de către II. András király – Regele Andrei al II-lea al Ungariei (domnitor între 1205-1235 aparținând de Dinastia Árpádiană) se menționează râul Tartillou: cavalerii teutoni primesc drepturi asupra acestui teritoriu din Barcaság – Țara Bârsei și ei încep construirea unui edificiu în 1212-1213 (1218?). Localitatea a început să se dezvolte din 1225, fiind cea mai estică prezență a saxonilor din Transilvania. Teutonii nu au avut privilegii pentru o perioadă prea lungă. În anul 1240, IV. Béla király – Regele Béla al IV-lea al Ungariei (care a domnit între 1235-1270) donează biserica Tartilleri și „toate veniturile și drepturile” ei – către Abația Citeaux din Burgundia (Franța)… centrul Ordinului Cistercian… care au realizat construirea bisericii.

În variate documente oficiale regale, se păstrează referiri la localitate, sub denumiri precum: Tartilleri, Torthlew, Tartlau, Tartlen, Bratschmer, Prásmé, Présmér, Presmer. Există date despre diverse aspecte legate de proprietăți, procese juridice, dreptul de a construi o moară, și nenumărate aspecte ale vieții umane. Denumirea Prasmar apare din 1360. Localitatea era expusă atacurilor frecvente ale turcilor, care intrau în Transilvania prin Bodzai szoros – pasul Buzău… pe unde Cetatea Carpaților era relativ mai ușor de penetrat. Decizia de ridicare a unor fortificații în Barcaság – Burzenland – Țara Bârsei a aparținut lui Zsigmond király – Regele Sigismund von Luxemburg al Ungariei, Boemiei, Germaniei și Croației și Împărat al Sfântului Imperiu Roman (Rege al Ungariei între 1387-1437… Luxemburgi Zsigmond a fost înhumat la Nagyvárad – Oradea). Fortificarea vizibilă azi a fost terminată în 1427, prin ridicarea unui zid înalt de 12 metri, gros de 3-4 metri… și rezistent, având și bastioane, porți de fier… Existau aici 4 bastioane sub formă de potcoavă… dintre care 2 se păstrează și acum. Cetatea avea depozite subterane de cereale – provizii care ajungeau pentru 6 luni, 272 de camere – locuri pentru adăpostirea sătenilor în cazul atacurilor… încăperi așezate pe 4 nivele supraterane. Numărul de pe ușile acestor camere era identic cu cel al locuinței din sat, și încăperea din cetate se moștenea. Cetatea putea găzdui 1200-1500 de localnici. În timpul unui atac, fiecare persoană știa ce trebuie să facă… unde îi este locul… fiecare bărbat, femeie… fiecare copil știa ce trebuie să facă. Interesant este că exista și sală pentru școală… chiar și în vremuri de asediu. Fortificația era înconjurată de un șanț cu apă, care avea 18 metri lățime și 2-4 metri adâncime, alimentat de apa izvoarelor din împrejurimi… peste acest șanț erau poduri care erau ridicate în cazul atacurilor. Apa unor izvoare din vecinătate era condusă în interiorul cetății, prin niște tuburi. Incinta fortificată a bisericii și incinta de la poartă sunt legate printr-un tunel care avea 5 puncte de închidere, cu porți și grilaje metalice. Barbacana – fortificația de la intrarea în cetate – avea și rol de Primărie. Pare că a existat și un tunel care făcea legătură cu exteriorul… Zidurile au nișe de tragere. Un mecanism de tragere numit Orga Morții era format din mai multe arme care trăgeau concomitent… ducând la pierderi grele pentru adversari.

Turcii au ocupat localitatea în 1441, dar au fost alungați de Hunyadi János. În 1454 are rang de oraș – oppidum regale. Fortificațiile au fost întărite în 1515 de către Zápolya / Szapolyai János – Voievod al Transilvaniei începând cu 1511 (care a fost apoi I. János – Rege al Ungariei între 1526-1540). Cetatea a fost atacată de circa 50 de ori, de mongoli, tătari, turci, cazaci șamd… plus conflicte mai locale cu moldoveni, maghiari, austrieci șamd. Oștile lui Ștefan cel Mare au făcut vraiște. Orașul a fost atacat de oștile lui Petru Rareș în 1529. Domnitorul moldovean Ștefan Lăcustă a incendiat orașul în 1552 (dealtfel, Lăcustă decapita boierii moldoveni pe la ospețe, așa că aceștia l-au ucis în Suceava…). Oștile lui Mihai Viteazu au jefuit localitatea în octombrie 1599… nu a rămas nici o casă nedistrusă, iar proviziile vitale – cereale, vite și alte valori au fost luate… În 1602, luptătorii imperiali ai lui Basta au fost pe aici… au distrus localitatea, dar nu au putut să cucerească cetatea. Cetatea a fost cucerită prin luptă doar o singură dată, în 1611, de către Báthory Gábor – Principe al Transilvaniei… în rest controlul asupra ei se schimba prin variate alianțe politice. În 1661, turcii lui Ali Pașa au luat cu ei 80 de localnici – în robie. Turcii lui Ahmed Pașa “au vizitat” locul în 1678. Gróf Thököli Imre, susținut de maghiari-antihabsburgici, tătari, turci și români a avut o victorie asupra armatei Imperiale, prin bătălia de la Zernyest – Zărnești din august 1690; apoi a stat o vreme la Prázsmár. Thököli Imre a devenit pentru o scurtă perioadă Principe al Transilvaniei… având susținerea Sultanului Suleiman… dar în scurt timp, prin forța celor pro-vest (maghiari și austrieci) a fost forțat să se refugieze… în zone otomane, unde a și murit. Din cauza nenumăratelor conflicte militare, la Tartlau – Prázsmár –Prejmer a fost ridicată prin anii 1700 și o altă linie de fortificare, în exteriorul cetății, care apăra localitatea, având 5 porți de intrare; o nesemnificativă parte din aceste ziduri se păstrează și acum. Din surse scrise, pare că a existat și o a treia linie, care nu se mai recunoaște. Poarta exterioară a cetății-biserică a fost ridicată în 1788.

Biserica Tartlau – Prázsmár – Prejmer pe care o putem vedea la ora actuală, a fost construită în a doua treime a secolului 13, în stil gotic târziu, venit pe filiera cisterciană. Altarul triptic, pictat pe ambele fețe, este din 1450-1460, fiind cel mai vechi din Transilvania; personajele din picturi poartă hainele caracteristice saxonilor de atunci. Un clopot a fost turnat în 1471, conform lui Benkő Elek, Erdély középkori harangjai és bronz keresztelőmedencéi, Budapest – Kolozsvár, 2002. Unul dintre clopote este remarcat și de Orbán Balázs (1868) prin “basoreliefurile” pe care le are, reprezentând zmei, legendare păsări griffen (hibrid între o pasăre răpitoare și un leu) și alte animale-fantasmagorice… La intrarea în biserică există o piatră de 100 kg, Piatra Rușinii, de care erau legate persoane din comunitate care au greșit ceva… au furat, au avut relații neprincipiale-extraconjugale șamd: aici ei erau văzuți de ceilalți membrii ai comunității. Atât.

În secolul 15 exista aici administrație locală, care decidea și în privința cazurilor de încălcare a legilor… inclusiv cu pedepse dure… dar exista și mecanism de supervizare cu magistrați din Brassó – Kronstadt – Brașov. Jurații erau aleși pe viață de către comunitate/ iar judecătorii erau aleși în fiecare an dintre/ de către/ bătrânii localității. Erau plătiți din bugetul local, care prezenta în fiecare an veniturile și cheltuielile realizate… Ulterior, prin secolul 16, exista o și mai mare performanță și detaliere în privința atribuțiilor consiliului local, a curățeniei din localitate, a delimitării proprietăților, managementului agricol și a altor aspecte administrative. În cartea lui Orbán Balázs, A székelyföld leírása történelmi, régészeti, természetrajzi s népismei szempontból, Pest 1868, sunt descrise variate aspecte la un grad de detaliu extraordinar; o lucrare excelent documentată, include o descriere a acestei localități (și a multor altora) incluzând aspecte legate de caracteristicile peisajului, cursuri de ape, izvoare, cât detalii ale istoriei, arhitecturii, bazate pe o cunoaștere amănunțită a datelor din variate scrieri, comparații cu aspecte arhitecturale similare…

Sigiliul orașului în 1698 are inscripția: Sigillvm Prásmárensi. Incendii mari au fost mai multe, dar cel din 23 februarie 1767 a distrus 200 de locuințe. Pe lângă agricultori, la 1785 existau bresle de fierari, țesători șamd. Localnicii din Tartlau – Prázsmár – Prejmer făceau bere care se vindea la Brassó – Kronstadt – Brașov. În 1786 erau 2838 de locuitori. În 1850, dintre cei 3351 locuitori, sașii (germani) erau 2136. La Tartlau – Prázsmár – Prejmer s-a născut cel care avea să devină scriitorul german Erwin Neustädter (1897-1992): a studiat la München, Viena etc, apoi a fost profesor de literatură germană la Gimnaziul Honterus din Brașov… iar mai apoi a emigrat în Germania. În 2002, aici erau 8316 locuitori, dintre care sașii erau doar 110. În 2011, germanii (sașii) mai reprezentau doar 0,8%. Preotul evanghelic maghiar Pál András – păstorește o comunitate evanghelică germană aproape de Inexistent – oameni bătrâni.

Cetatea-biserică de la Prejmer este cea mai puternică și mai bine păstrată astfel de construcție medievală în Estul Europei. Ea este rezultatul activității de construire realizate de-a lungul celor 8 secole, a numeroase modificări, transformări…. Multe edificii istorice ale Transilvaniei au fost voit degradate de imbecilii comunismului și post-comunismului… dar aici avem o excepție. În 1999, acest edificiu a fost înscris pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial al UNESCO. Deși sunt interesante arhitectural, interesante prin istoria lor… totuși aceste edificii saxone au ceva sumbru la modul profund. Ele ne amintesc de comunități înfloritoare, performante pentru vremea lor… care apoi au dispărut… a venit vremea când cei în cauză au ajuns să decidă că în acest loc nu mai există nici un fel de viitor.

© dr. Peter Lengyel

Sursa: peterlengyel.wordpress.com

Localitate: Prejmer
Judet: Brasov
GPS: N 45.720791, E 25.770542